apropo de absinth,bautura asta...

Istoric:

Absintul este o bautura alcoolica tare, verzuie si amaruie la gust, preparata din uleiuri eterice de pelin, anason si alte plante aromatice. In doua secole de existenta, el a castigat o solida reputatie internationala, cu care face impresie si in Romania.

Numele alcoolului vine de la denumirea latineasca "Artemisia absinthium" a unei plantei medicinale, cunoscuta in romana ca "pelin". Istoria bauturii incepe in 1792, cand doctorul francez Pierre Ordinaire a creat o reteta originala din mai multe esente de plante aromatice, printre care pelin si anason. Licoarea nediluata avea intre 60% si 85% alcool si producea un efect halucinogen, datorat unui compus chimic aflat in structura pelinului, tujonul. Acesta este asemanator cu substanta halucinogena din canabis /marijuana.

In doar cativa ani, absintul era deja bautura favorita - si, se credea, muza - a artistilor si a intelectualilor boemi in Europa (si in special Franta). Lor li se datoreaza in mare parte renumele licorii verzi.

Consumul de absint (in formula originala) a fost asociat atat cu tendintele paranoice si schizofrenice, cat si cu boala psihica numita, chiar dupa bautura, absenteism. Nu este vorba despre absenteismul parlamentar, ci despre incapacitatea de a se concentra si de a raspunde adecvat la stimulii externi, ajung aduse la pierderea treptata a contactului cu realitatea.

Trebuie spus insa ca in acea perioada se producea mult absint clandestin, de calitate foarte proasta si, implicit, mult mai daunator.

Din pricina acestei imaginii negative pe care o dobandise absintul, la inceputul secolului trecut, reteta sa originala a fost interzisa in aproape toata Europa. La sfarsit de secol XX, licoarea a reaparut in Cehia, insa sub o alta forma: desi taria este aceeasi, concentratia de tujon a fost limitata drastic: de la 70 mg / kg in perioada "clasica", s-a ajuns la maximum 30 mg/ kg. astazi, absintul este legal in majoritatea tarilor occidentale si poate avea o concentratie alcoolica de pana la 90%, dar in conditiile unui nivel de tujon tinut sub control (10 mg de tujon este limita europeana actuala-respectata de toata lumea); de asemenea, in functie de arome, absintul poate fi comercializat si in alte culori (rosu, negru etc.).


I. Botanica

Absint, din latina (absinthium) înseamna literalmente pelin sau, în sens figurat, orice lucru amar care vindeca.
In lume exista peste 500 de specii de pelin (artemisia). La noi în Moldova cresc 9-10. Cel care ne intereseaza e pelinul amar sau pelinul bun (artemisia absinthium), planta cu miros aromat si gust amar.
Proprietatile medicinale ale plantei erau cunoscute înca din antichitate. Medievalii o considerau iarba sfînta, extractul din pelin intrînd în componenta unor preparate celebre(medicamente) pe vremuri: pilula lui Nicolas de Salerne, siropul "cachétique de Charas" - s.a.
Din pelin se extrage un ulei volatil "cu principii amare", folosit si azi în medicina sau pentru aromatizarea unor bauturi.

II. Literara

Pelinul e si un campion al folclorului nostru, un avatar al singuratatii, înstrainarii, al of!-ului de inima albastra, al neîmplinirii în eros. Eterna jele din melos e sinonima fierii sale primordiale, cîntecul popular punîndu-l la celalalt pol fata de busuioc.

III. Bahica

Bautura absint e un buchet de arome din extracte de plante, între care primeaza absintul, adica pelinul. Simpla însiruire a acestor ingredinte suna deja ca un poem: anasonul, angelica, isopul, chimionul-dulce, veronica, lemnul-dulce, roinita...
Amestecat cu alcool (între 50 si 75%; de regula, taria ocupa însa 60% din volum), poemul-clorofila intitulat de francezi La Fée Verte (Zîna Verde) - asa era botezat absintul de boema din cauza culorii verzi opalescente - era capul de lista al cafenelelor.

Se bea în pahare speciale în care se picura absint, se punea un cub de zahar (astfel se atenua gustul amar) si se adauga apa (bautoarele lui Picasso au întotdeauna la îndemîna un sifon). Dulceata vicleana fermeca mai ales femeile, care-l beau cu mare placere.
Infuzia de absint (pelin) pe baza de vin era cunoscuta înca de romani, care îl foloseau drept medicament. "Inventatorul" absintului ca bautura de consum e considerat însa doctorul francez Francis Pierre Ordinaire, care potrivea (în 1792) paleta alchimica din arome, alcool si culoare, ramînînd astfel primul impresionist al bauturilor. In 1793, menajera sa a început comercializarea acestei Zîne Verzi a tavernelor. In 1797 ofiterul Dulied cumpara reteta fabricarii, pe care o preia ginerele sau, Henri Louis Pernod. Acesta construieste o distilerie, punînd producerea absintului pe baze industriale. In germana, wermut înseamna literalmente pelin.

IV. Istorica

Faptul ca producea excitari cerebrale (stari creationiste)si hipersensibiliza îl facea amicul artistilor.  Asa se face ca pe listele bautorilor de elita se afla numele lui Manet, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, O. Wilde, Degas, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, A. Monticelli, Gauguin, A. Jarry, Picasso, Hemingway etc.,alaturi de"grupa mica" formata din Eminem,Jony Deep,Sting,Tom Cruise,Pink,Puff Daddy,Arnold Schwarzenegger etc. 
Preparare traditionala absinth:

Se pune un cub de zahar in lingurita speciala, se toarna absint peste cubul de zahar, se flambeaza zaharul (a se avea grija sa nu se aprinda si absintul din pahar), se asteapta ca zaharul sa se caramelizeze si se stinge flacara. Se amesteca zaharul cu absintul din pahar. Apoi se adauga apa rece, se amesteca din nou continutul si....bautura este gata.

Desigur ca sunt mai multe metode de a bea absinth. Multi barmani flambeaza zaharul si il scurg prin lingurita in paharul plin pe jumatate cu absint, adaugand apoi apa; aceasta este cunoscuta drept metoda "ceha" de servire a alcoolului (cehii si francezii sunt prin traditie cei mai mari fani ai "Zanei Verzi"). Exista insa si varianta dizolvarii cubului de zahar in apa, fara a fi necesara flambarea.